Furtunile de iarnă sunt
Precum orbirea regelui Lear
Care nu bănuia dincotro bate vântul
Când se clatină coroana
Şi între cutele de pe frunte
Şi tăieturile minţii
Se stabilesc
raporturi
Cu inverse
proporţii.
Tu stai pe un mal,
De departe conturul
e rotund
Ca mărul păcatului.
Printre atâţia
piraţi,
Apa mării devine
catacombe de gheaţă.
Chiar acum, singur
ca o întrebare,
Vâslesc spre mal.
Nu te speria,
dacule,
Din sud vin corăbii
cu steag alb.
Pata de culoare nu
e semnul morţi.
Cândva am fost
atins de o sabie cu două tăişuri
Şi mi-am înfăşurat
inima
În faldurile
corăbiei.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu