În tinereţe am,
fost alcoolic
Şi amestecam
băuturile
Ca gospodina frecând
mijlocul
Din cratiţa cu
tocană.
Ca ucenicul care
strânge talajul
Şi-l tot miroase
cu ură
Până devine una
cu rumeguşul.
Udam rădăcini de
cuvinte
Cu lacrimi culese
de pe obrazul mamei
Şi din buzunarul
tatălui -
El era mai
rezistent şi nu le dădea drumul
Printre gene,
Le rinderuia până
deveneau solide.
Seara turnam suc
de stele
Peste
transpiraţia de peste zi
Şi murmuram
rugăciuni
Până cădeam lat
de pe speteaza
Patului.
Patul era uriaş,
De-ai fi venit,
iubito,
Cu toată
plinătatea dorului tău
Tot ar fi rămas
loc.
Dimineaţa eram
fericit,
Nici nu se
cunoştea
Că mă
alcoolizasem toată nopatea.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu