Ete, te! Ce mai
inventează unii
Când nu găsesc
răspuns
De ce nu se
întâlnesc dreptele
Şi nu fierb
reacţiile dintre fier şi ţărână.
Cu vopsea groasă
Pe dinafară,
Nişte sârme pe
dinăuntru
A dăinuit o vreme
şi imperiul
Lui Nabuco
Până s-a arătat
mâna îngerului
Şi i-a spus că nu
face doi bani.
Îi zicea de bani,
deşi ei nu aveau ca mine
O cetate a
crailor care să stanţeze
Monezi
(O, cântă zeiţă
mânia
Ce-l prinse pe-on
vajnic oltean,
Trist cum e
castana
Căzută din pom
Şi coaja ei
falnică
Spartă în două.
Şi dinţii
ştirbi).
Cum spuneam,
Întrucât acolo nu
sunt ierni,
I s-a spus pe
ocolite
Că face cât o
ceapă degerată
Combinaţia lui
din care trebuiau
Să dispară evreii
Din Nordul
Dunării.
Finalul e
Că mai bine
Te-ai cuibări la
mine
În braţe
Şi te-ai convinge
că există
Întersecţii,
Iar lumile
paralele ard
Ca foiţa de
ţigară.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu