Sunt tocmai ce
trebuie
Unei flori de
piatră.
Fir arid,
Alunec pe scoarţa
pământului
Şi par slab
Ca un ied abia
născut,
Mă deschid spre
lumină
Şi spun poveşti
albinelor.
Păsările trec
nepăsătoate
Peste împărăţia
mea,
Neoferind pofte,
Miroase,
Hrană pentru pui.
Când crapă
pământul
De sete,
Când nu se mai
găsesc culori
Care să nască zâmbete,
Hop şi eu
Ca un evantai de
prinţesă,
Ca genele unui
înger
Ruşinat de
emoţii.
Vino la cules,
Apleacă-te,
Atinge-le,
Citeşte-le.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu