Din nou, linişte

Chiar şi elergătorul de curs lungă,

Mai ales el,

Are nevoie de linişte,

Iar cel de la o sută de metri plat,

Când ajunge la capăt

Chiar dacă nu a ieşit învingător

Cade lat şi se lipeşte de pământ

Să se alimenteze din nou

La energia universală.

Ultima dată m-am odihnit

Povesind cum am învăţat să merg

Şi ce-am zis când am pierdut primul botoşel.

Abâra-hâc, abâra-hâc,

Susţine mama că strigam arătând cu mânuţa spre cer

(Probabil trimisese Iahve un înger,

Pe sfântul Ilie cu un car de foc

Să-mi atingă buzele

Şi să povestesc mai târziu

Cum a fost.

Aseară ţi-am văzut chipul

În spatele unei perdele de fum.

Dansai pentru mine

Şi, în sfârşit, ţi-am mărturisit

Că sunt fermecat

De parcă m-ar fi luat ielele din căluş:

Abâra-hâc, abâra-hâc.

În traducere liberă:

Mi-ai venit de hac,

Hai să căutăm împreună papucul pierdut.