Mi-ai spus că
eşti
Pe drum,
Că peisajul
alunecă
Precum timpul
(Ah, subiectul
acesta cu timpul
Şi spaţiul care
se leagă,
Se dezleagă,
Se încheagă
Când iubirea nu-i
beteagă
Şi nici vremea nu
e bleagă:
Vino, dragă,
Fii întreagă,
Lunecă-te ca o
algă,
Mă răsfaţă ca
pe-un agă).
Este, totuşi,
ceva defect,
O aberaţie care
ţine de timp,
Spaţiu şi
metarealitate
Din moment ce
gipiesul arătă că eşti
Departe,
Iar eu simt cum
îmi sufli
În ureche.
Streche
Până vom fi
pereche,
Nu mă întreba per-che
Că nechez:
e-he-he!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu