Mă trezisem vesel
Ca zâmbetul mamei când constata
Asemănarea uluitoare
Dintre mine
Şi un vis al ei.
Dar Soarele nu se vedea pe cer
Şi nici tu nu erai prea aproape.
Dar te urmăresc
Ca o Lună
Care a acceptat propunerea
Soarelui,
Ştiind mai bine decât popii timpului
Că nu poate fi soră cu astru luminos.
Vino, până nu se întunecă,
Am să-ţi spun un cuvânt
Pe care doar urechea ta fină
Ca petala unui crin alb
Îl poate descifra.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu