Aş exagera, fiule,
De-aş spune
Că am văzut moarte cu ochii
Mai de curând sau cândva,
Mai ales că ţi-am ţinut
Atâtea prelegeri despre şansa rară
A generaţiei mele
Dedicată cetitului
(Ea fiind oarbă când se repede
Cu gândul la cimitire).
Eu cred că nici Negriciosei cu săpăliga
Nu i s-a dat voie
Să-mi vadă chipul,
Ştiind Preasfântul că m-ar fi speriat
Auzindu-i rânjetul cinic
(E ca atunci când croncăne cioara fericită
Că a mai golit un ou din cuibul
Unei păsări).
În cele din urmă
(Adică de la început)
A fost cam aşa:
Ea nu m-a văzut,
Eu nu am văzut-o,
Iar Domnul a zis
Cum îţi cânta
ţie măicuţa:
N-are bani nici împăratul
Ca să-mi ia mie băiatul
Şi s-a dus,
Pe bot s-a lins.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu