M-am întâlnit cu
vântul serii
Şi chiar ne-am
salutat cu mult respect,
Eu îl apreciam că
se strecoară
Şi nu acceptă
reguli din prospect.
M-a cocoşat
de-atâtea complimente
Mirându-se că eu
ştiu să citesc,
Avea sub braţ fotografii cu mine
Din vremea când
am refuzat să cresc.
Refuzul e valabil
mâine şi la anul
N-am nici-un
interes să cresc cu-n rid,
De vrea vreun
nimeni să îmi ia iubita
Îi trag scatoalfe
ca lui Bazid
Care-a rămas fără
vreo patru dinţi
Şi cu o suliţă pân-la
prăsele -
De-atuncea Mircea
şi urmaşii lui
Au două zeci şi
patru de măsele.
Dar vântul
continua să joace
Prin plete parcă
păru-mi ţesela,
Când ai venit a
început să cânte:
Ea e prinţesa ta? O, la, la-la!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu