Oboseala mamei după neşterea
A şapte copii,
Eu, primul născut,
Care mă încăpăţânam
Să trăiesc
În ciuda incompabilităţii
Dintre cei doi părinţi.
Mama nu stingea lumina
Decât după ce privea pe fereastră
Şi constata că nu mai munceşte nimeni în jur,
Tata era puternic ca un taur
Şi-şi consuma energiile mânuind rindeaua,
Seara citea biblia,
Dar între timp,
Trăgea un pui de somn.
Nu ştiu pe cine moştenesc,
Dar după-amiezile
Încep o nouă zi.
Este adevărat
Când mi se reproşează
Că duc o viaţă dupblă.
Una de zi,
Una de seară
Şi una de noapte.
Zarul mi-a căzut mereu
Şase-şase.
Şi nu e măsluit.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu