Pânda

Se apropie zâmbind,

Cu declaraţii de dragoste

Cum numai Uniunea Sovietică era capabilă

Şi mai încearcă şi acum sub

Denumirea prescurtată.

Dar nu de politică

Îi arde soldatului

În tranşeu

Şi nici poetului din ţara

Manelelor care au înlocuit

Rapsodia.

Mă întreb dacă lumina

Care-mi sparge fereastra

E a mea,

E cernută de filtrele Domnului

Sau specialiştii în falsuri

Încearcă din nou

Să mă bronzeze cu ură.

L-am întrebat

Pe doctorul Vevoiculescu

Dacă fericirea poate fi

Mâncată pe pâine,

Iar el a lăcrimat.