Banalul în staniol de cuvinte

Ce bine e să nu te sperii

De nori

Şi nici de razele arzătoare,

Să nu-ţi pese cum se termină un roman

Şi nici de semnătura

Unui halat pe reţetă.

Binele stă ghemuit

Într-unj gând,

Într-o dimineaţă ploioasă

Sau fierbinte,

În fereastra la care au visat ani în şir

Întemniţaţii.

După ce termin aceste rânduri

Voi muşca dintr-o bucată de pâine,

Îmi voi mângâia motanul

Pe chelie,

Îţi voi trimite o carte poştală

Cu noua mea adresă de email,

Apoi voi dansa.

Nu mă întreba

De unde iau sârma.

Am infinite raze de soare

Şi în plus

Gândurile tale

Pe care le înnod

Şi le deznod

Până uit al cui sunt.