O călărire în seară

Îmi fugiseră caii în lume,

Din lac se auzeau cântece triste

De parcă boii bălţii

S-ar fi întrecut la concert

Cu ţestose-nţelepte.

Un hoţ de cai oltean

Nu poate întreba Carul Mare

Unde e târgul

Şi nici nu taie gâtul mânzului

Pentru un clopot.

Înainte să mă îmbăt

De razele lunii

Am auzit tropot leneş,

Calm tropot,

Îmbufnat cântec,

Fluier de soc,

Oftat de fecioară.

Tot făcându-mi cruci de iertare

Intram şi mai adânc

În nesiguranţă

Neştiid de-i bine

Să fur calul

Sau fata.

Am dat cu banul

Şi când am deschis pumnul

Nu căzuse nici cap

Nici pajură.

Erai tu.