Emoţii nocturne

Noapte neagră

Ca speranţa condamnatului

Pe viaţă

Părăsit de nevastă şi de copii

Inainte de aflarea sentinţei.

Şi beznă era în jur

Ca în noaptea trădării,

Ca în mintea celui din Isacriot.

Dar de ce m-aş grijora

Mi-a şoptit spiritul,

Fiu al Marelui Spirit,

Au eşti singur,

Au nu ai mers tu pe apă,

Nu din apă ai fost scos

Ca să te urci la cer.

Şi liniştea s-a aşternut pe pământ,

Iar inima a tresărit

Şi au apărut zorile.

Am întins mâna

Şi te-am mângâiat,

Tu dormeai ca pruncul

Îmbăiat.

Şi iar am devenit prunc.