După o zi plină
Şi rotundă ca
azima,
Cu ogorul
desţelenit de griji
Şi de ghinioane
În care am putut
semăna
Silabe, cuvinte
Şi crâmpeie de
mântuire
Seara alunecă
blând ca o perdea
Peste suferinţele
unui damnat.
Luna s-a
transformat
Într-o uriaşă
pălărie,
Îmi ţine de cald,
De urât,
De călăuză.
Îmi voi face o
cârmă
Din joarde de viţă
De vie,
De iederă,
De pir,
Luna va ţine loc
de cerc
Şi calculând în
doruri
Distanţa dintre
noi
Voi încăleca pe
calul bălan
Şi te voi fura.
Dacă ţi-e teamă
Să călăreşte
Cârlani
ne-învăţaţi
Ne putem întâlni
Direct pe razele
Lunii.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu