Copile, pe deal te chem,
Nu ne vom urca pe munte
Ca Moise
Că legile sunt date de mult
Iar poporul susţine
Că a ieşit din robie
Gata creştinat.
De pe coline
Vezi marile înălţimi
Şi te cutremuri
De puterea creaţiei,
Sufletul freamătă de mister
Şi te îndrăgosteşti
De suflete vii
De pietre
De zbor.
Jos se întind câmpii
Care-ţi colorează ochii,
Opreşte-ţi privirea
Ca să nu-ţi pierzi speranţa.
Deasupra bălţii
Să te întrebi dacă ea
Vrea să fie cu adevărat
Asanată.
Când nu-ţi răspunde,
Numără cocorii,
Caută trifoi cu patru foi
Închipuie-ţi peisajul ţării o orgă enormă
Şi numără silabele
Singurătăţii
Din oricare poem
Scris de Eminescu.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu