Pletele alunecau
Ca valurile unui
râu
De câmpie,
Verdele se
reflecta în apa de ploaie
A zilei trecute.
Jumătate de lună
Era văzută
De locuitorii
altui tărâm,
Unde
îndrăgostiţii
Se certau care
iubeşte mai mult.
Mă mulţumeam cu
semnalele
Trimise de farul
firav
Agăţat de ghidon.
Un rest dintr-o
mare iubire,
Un început
Pentru
eternitatea visului.
Şi roata care nu
are timp
Să se oprească
Şi echilibrul
instabil.
Vântul uşor de mijloc
de vară
Care-ţi dezveleşte
picioarele.
Bucuria că nu ai
costum
De biciclist,
Tristeţea că se
lasă seara
Şi te depărtezi
Odată cu
întunericul.
Rămâne amintirea.
Visul îşi scoate
capul
Ca puiul care a
spart
Circonferinţa
oului.
Triumful vieţii
Flutură ca o
eşarfă.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu