Căile misterioase al duhului
Adieri de zefir,
Vânt în mijlocul verii.
A odihnă,
A ploaie sănătoasă
Pentru pământul din adânc
Nu pentru şeanţuri
Şi văgăuni.
Şi cântecul care urcă limpede
Ca aburul din pâine.
Şi Spiritul care slujeşte
Ca dragostea.
Între pământ şi cer
Încerc să nu alunec.
Ritmul
De după ridicarea în două picioare.
Hopa sus, mă îndemna mama.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu