Iubesc singurătatea dimineţii,
Cântatul cocoşilor
Şi norii care se retrag jenaţi
Din calea cailor
Care aduc lumina din ceruri
În nevăzute căruţe cu aur.
Înţeleptul şi bunul motan
Îmi dă bineţe discrete,
A simpatizat cu mine
Până şi-a pierdut glasul.
Nu suferă şi
Chiar acum citind poemul
A coborât de pe birou
Să-şi ia micul dejun.
De la el învăţ eu
Să aştept dimineaţă
Şi să te văd
Chiar dacă sunt cu ochii
Închişi
Sau dorm.
Spune-mi, copilo,
Că păţeşti la fel
Şi dimineaţa mă cauţi la fereastră.
Drept răsplată
Nu voi mai declanşa
Al treilea război mondial
Iar mâinile noastre
Vor cânta simfonia liniştii.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu