Vreme instabilă în inimă bleagă

Toată noaptea, iubito,

Muntele a fost ca un tun,

Eu frunzăream prin memorii

Şi-am dat de mitul lui şun.

Călinescu nu era prea viteaz

Când i-au arătat şi pisica,

Iar puternicii zilei aveau minte

Cam cât avea Bisisica.

Ia să las eu cartea din mână,

Am zis, şi m-am uitat spre munte

Nu ştiu exact ce-am văzut,

Dar ştiu că mi s-au năzărit multe.

Nici nu aveam cum să nu văd

Clar sub lumina de fulger

Era ceva care strălucea ca o iie

Şi avea supleţe de înger.

Apoi s-a auzit peste vârfuri

Încăierare şi tunet îngrozitor

Nu m-am speriat, păţisem odată

O mai mare durere: pornită din dor.