Ştiu că eşti cu
ochii pe fereastră
Şi spargi geamul de
dor,
Că uneori
Ţi se împăinjenează
privire
De lacrimi
Şi ţi se pare că am
venit.
Sunt înspre casă.
Nu sunt obosit,
Nu mă doare nimic,
Doar dorul m-a
cocoşat
Uneori
Şi-mi trag un
picior
Ca orice războinic.
Îmi păstrez ritmul
Să ajung la timp
Şi să nu mai alunec
în gropi.
De voi întârzia
O clipă sau două
E doar ca să ai
vreme
Să-ţi ştergi
lacrimile.
Şi eu voi face un
ocol
Pe la râu
Pentru o ultimă
scaldă.
Asculă apă
Care mă spală.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu