Trepte spre mine

Încep să văd.

E doar o zare,

Firul de lumină

Strecurat prin geam.

Infinite stele de praf.

Urma paşilor ei.

Ţărâna din mijlocul uliţei

E încă pe tălpile mele,

Între degete,

Degeaba m-a frecat mama cu piatră pons

Şi cu un cocean de boabe

Mai aspru decât

Colţii de lup.

O, nu mai zâmbi, iubito,

Ştiu că nu-mi put

Picioarele,

Dar nici Maria Magdalei

Nu de praf a spălat

Picioarele sfântului.

Văd nesfârşita câmpie

Albia Dunării înainte

De naşterea lumii cu peşti

Şi caut pământul

Care-mi vindeca rănile

Din degetele răsfirate în pietre.

Caută prin unghere,

Poate a mai rămas ceva.

Încep să văd.

E primăvară

Şi creşte iarba.