Nemuritoarea iubire

Tu ai suflat prima oară

Căldura,

Zefir adormitor,

Boarea care plutea deasupra apelor

Când abia ieşisem din pântec

Şi ţipam să-mi umplu plămânii cu duh,

Deşi nu mă durea nima.

Apoi ai aplecat sânii spre mine

Şi pământul întreg

Îşi topise roadele

În mir hrănitor.

Pe poteci

M-ai trimis la străbuni

Să învăţ că vin de undeva

Şi am încotro să merg.

Apoi am întâlnit zâna

Care făcea din lacrimi

Diamante

Şi jocuri multicolore din gene.

Acum

Privesc paşii tineri

Care mă cheamă

Spre noi câmpii înverzite.

Tu te joci cu fire de trifoi

Şi întrebi la cine visez

Înghiţind petale.

Cine, zici,

Cine e,

Rosteşte-i numele

Şi eu nu vreau să rup

Vraja.

Răspunde ecoul din ceruri

Ea e

E ea.

E.

A.

Şi din nou: E