Nici nu aş privi
Pe fereastră
Dacă nu aş şti
Că văd cerul.
Nu uita
Să răspunzi
Când îţi dau
bineţe.
Inima ticăie
neregulat
Când trec nori pe
deasupra,
Cocorii se
pregătesc
De venire.
Tată vorbea
nedesluşit,
Dar renunţase la
parabole,
Cel mai drag îi erau
cuvântele
Rostite anevoie.
Binecuvânta
În silabe.
Singurătatea nu
este poartă.
Eu nu am crescut cu
cheia la gât,
Iar gardurile era
doar simboluri.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu