Nu voi rosti nici-un cuvânt
Despre bobul de grâu
Până nu voi învăța
Cum se deschide sub brazdă,
Și cum se împarte între chemarea spre sus
Și spre negrul adânc.
Poate privind cum te cheamă
Curenții spre mine
Și cum iau naștere
Uraganele
Voi pricepe că marea nu se răstoarnă
Deși este cu umerii în jos
Pe rotundul nesfârșit al cerului.
Nu voi vorbi
Nici-un cuvânt despre păsări
Dacă nu le voi învăța
Zborul.
Dar pot să strig ca la porumbeii
Ridicați înspre nori:
Viti, viti!
Numele vostru e liniște.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu