Mi s-a
spus, tată,
Să nu mă tem de
tine,
Că ai vrea doar
iubire,
Dar eu când văd
munţii albiţi
De depărtarea ta,
Ştiu ce m-ar
aştepta
Dacă-mi întorci
spatele.
Credeau unii
C de voi creşte
mare
Mă voi aşeza
De-a latul
drumului,
Că să arăt că mă
pot opune cărării.
Noaptea am văzut
Cum funcţioneaţă
Ceasornicul lumii.
M-am uitat în
oglinda apei
Şi trupul moştenit
Cu perfecţiunea
Rezolvase
cuadratura cercului.
Măritule, cu cât mă
apropii
Mai mult
De lucrul mâinilor
tale
Cu atât îmi creşte
iubirea.
Şi teamă
Că nu mă aştepţi
Pe prispa casei.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu