N-am
vrut să vin cu tine
În poiana cu maci
De teamă să nu-ţi fure
Roşile buze
Bogate în soare.
Acum înţelegi
De ce-ţi culegeam
Buchete
De cicoare,
Doar ochii tăi.
Mă ridicau la cer.
Am căutat dăunăzi
Urmele paşilor
Prin fotografii împachetate
În plicuri de gând:
Erai albă ca floarea de bumbac.
Spune-mi, iubito,
Cum începea melodia aceea
Cu un refren
plin
De tâlc
Pe care nu mi l-ai explicat niciodată.
Ştiu doar
Că-mi promitea nemurirea.
Iar tu credeai.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu