Poezioară

Odihni-m-aș, n-am de ce,

Ochii-mi zboară pe fereastră

Și acolo mă așteaptă

Zarea cea albastră.

Trei copaci stau singuratici

Și își spun povești

Îi ascult cum mă bârfesc

Și-mi zic: cine ești.

Tot un fel de creatură

Sunt și-eu pe pământ -

Tot privind cum curge lumea

Pricep și cum sunt.

Mi-am luat iute dintr-un cui

Cobza atârnată,

Aș dansa de unul singur

Că nu-mi place-n ceată.

Și atunci îmi adun gândul

Și simt gust de fragi

Că mi-am amintit de voi,

Prietenii mei dragi.