(toamna)
Culoarea morţii-i frumuseţea
frunzelor galbene ce cad
de mii de ani pe-acelaşi vad
dar fără ură, cu tandreţea
timpului - gâdele nomad
care ne-nvaţă ce-i nobleţea
de a te pierde cu supleţea
şi pacea unui trunchi de brad.
La fel de anonimi sunt sorii
ca fiecare frunză-n parte,
noi singuri insă vestitorii
prin care spiritu-şi desparte
vasele vii de cele moarte
cîntăm luminile erorii.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu