Cât de departe

Cât de departe poţi fi

Dacă văd stelele

Iar până la ziuă

Le urmăresc drumul

Presărat cu negre nostalgii.

Şi de ce nu te aud,

Dacă spărtura pe care

O spintecă tocmai acum

Un aeroplan

Sub cerul cenuşiu

Îmi vâjâie-n urechi.

A fost vorba

Că n-ai să pleci

Până nu întorc

Ceasornicul

Şi nu potrivesc acele

La doisprezece fix.

E drept,

Nu hotărâsem dacă e miez de noapte

Sau jumătatea zilei.

Zarul a căzut pe întuneric

Nu se putea citi nimic

Pe vreuna din laturi.

Noroc că s-a oprit vântul

Şi te-am zărit printre stele.

Eşti tot frumoasă

Ca în rama ferestrei

De la un tren din câmpia

Care m-a tras în sus.

Pornise vertical

Şi aşa a mers

Fără să facă zgomot

Şi fără să observe careva

Că zburăm.