Ce scurtă-i viaţa,
domnule, ce scurtă,
Şi cât de repede se condensează
În ultime decade.
Cât de uşor dispare
Urma vulturului pe cer
Şi ce fără urlete
Priveşte pasărea
Cuibul până mai ieri încălzit.
Calumul apei care izvorăşte din izvor,
Liniştea Lunii care alunecă
De cu seară,
Frunza întorcând spatele
Când e dogoarea prea mare.
Mama care a întrebat de mine
Şi nu i-a putut da nimeni
Răspuns
(Nu se inventaseră încă
Medicamentele
Pentru uciderea dorului).
Câtă ordine în toate,
Domnule,
Pe care încet-încet
Încerc s-o pricep.
E ceva care nu-mi intră în cap,
Domnule:
Minunile pe care mi le faci zilnic.
Darurile tale
Arată goliciunea zeilor
Iar ei, de-ar avea picioare,
Ar rupe-o la fugă.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu