Toamnă târzie

Cât de adânc pătrunde

Un strop de ploaie, iubito,

Cum revine în fiecare dimineaţă

(Ca dorul de ducă, de rouă, de tine).

Adie vânt cald

Peste iaz,

Peşti nevăzuţi

(Şi inexistenţi)

Îşi cer dreptul la viaţă.

Am avut şapte fraţi,

Niciunul nu a văzut Luna,

Am rămas singur

Sub razelei ei

Şi-i caut sub stele.

Azi,

În plină zi,

Umbra lor

S-a suprapus

Peste umbra mea.

Nu te mira că am ochii verzi

Iarba e plină de zei.

Din înalt

Domnul eternităţii

Udă sufletul neamului meu.