Andrei
De multe ori a păţit-o
Că era frate cu Petru
(Bolovănos şi cam bătăuş,
Deşi mamă-sa îi spusese
Să mai stea pe-acasă
Că destul o să plece haimana
De la locuinţa soacrei).
Şi cum mergea cu fratele lui
Mai mare pe drum,
Pe vremea când îl chema
Kifa
(Probabil avea mereu
O chiflă în buzunar,
Tare ca piatra
Şi voia să spargă
Cu ea
Capul unui soldat roman
Cu funcţie mare),
Habar nu avea ce se întâmplă
În adevărata lume
A universului.
Noroc cu Andrei
Care avea auzul fin
Şi urechea şi mai fină.
De cum l-a văzut
Pe Învăţător
I-a şi zis
Lui frate-său, scandalagiul:
Nene,
Bă neicuţule,
Bagă la cap ce-ţi spun eu.
Să ştii că noi l-am găsit pe Mesia,
Singurul care-o să-ţi închidă gura
Şi-o să-ţi desfacă inima.
2 comentarii:
Ultimele versuri m-au impresionat. Intr-adevar, credinta ne deschide inima si ne face sa uitam de problemele banale
Deosebit! Intr-adevar, credinta ne deschide inima
Trimiteți un comentariu