Nu-i mincinoasă Luna,
iubito,
Nici rece,
Nu crede poeţi dramaturgi
Care au nevoie de rime
Şi de-o petaforă
Pentru jăratec
(El însuşi, englezul, era un mare
Mincinos,
Fiind rege
N-avea voie să urce pe scenă
Şi împrumuta hainele lui Wil).
Nici chiar mie
Să nu îmi dai crezare
(Nu ştiu cum mi se năzărise
Că m-ai iubi).
Dar noaptea,
Ah nopţile
Lui Alex Prima verba,
Cum mă revigoreză
Sorbind aripi.
Chiar acum,
Căutând-o
Mi-a confirmat cinstea.
Pururi fecioară
Precum preasfânta
Arată când creşte
Arată când scade
Umplând cupe de dor
Altor lumi.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu