N-am mai văzut Luna aseară
Şi nu-mi pare rău,
Ştiam că se joacă
de-a v-aţi ascunselea
Cu îndrăgostiţii.
Mi se pare că
germanii fiind reci,
Precum dumneaei,
Hegel şi Hitler –
(Nu eu i-am
apropiat, ci istoria)
Au făcut-o
bărbat,
Iar Soarele e damen-tango
–
Accent pe ultima
silabă -
Fiind mare criză
de tauri
Prin cele ţării
nordice.
De ce nu m-aş
zgâi eu la stele,
Mi-am zis,
Nu se poate să nu
fie vreun anghel p-acolo
Care să-mi facă
semne cu pălăria
Sau vreo anghelică
dolofană
Fără rană
La sprânceană
Să-i dau vană
Pân-la toamnă.
Dreptul care,
Ioane, Ioane,
Ieşii chiar acum
în cale
Pe cărare
Să îţi spui şi
dumitale
Că iar văzui
Carul Mare.
Iubito
(M-am certat cu
Creola,
Mă dau la
Roberta,
În aşteptarea
unei bavareze,
Că nu sunt
plagiator
Să mă cert cu
nemţoica),
Pe toată
întinderea
Câmpei Române,
Pe dealuri şi
preste munţi,
Eu, viitorul tău
iubit,
Sunt printre
puţinii nebuni autohtoni
Care nu a
schimbat roţile carului
Cu anvelope de
cauciuc.
Spiţele nu se
aud,
Bucşa nu
zdrăgăne,
Păcura unge.
Ce cald e trupul
tău
Prin văzduh.
De n-ar fi aşa,
De ce vin îngerii
Să te atingă
Şi să să se
convingă
Că eşti.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu