Andrei pe drumul mare şi pe poteca îngustă

Andrei

De multe ori a păţit-o

Că era frate cu Petru

(Bolovănos şi cam bătăuş,

Deşi mamă-sa îi spusese

Să mai stea pe-acasă

Că destul o să plece haimana

De la locuinţa soacrei).

Şi cum mergea cu fratele lui

Mai mare pe drum,

Pe vremea când îl chema

Kifa

(Probabil avea mereu

O chiflă în buzunar,

Tare ca piatra

Şi voia să spargă

Cu ea

Capul unui soldat roman

Cu funcţie mare),

Habar nu avea ce se întâmplă

În adevărata lume

A universului.

Noroc cu Andrei

Care avea auzul fin

Şi urechea şi mai fină.

De cum l-a văzut

Pe Învăţător

I-a şi zis

Lui frate-său, scandalagiul:

Nene,

Bă neicuţule,

Bagă la cap ce-ţi spun eu.

Să ştii că noi l-am găsit pe Mesia,

Singurul care-o să-ţi închidă gura

Şi-o să-ţi desfacă inima.