După Psalmul 64

Cred că au făcut şi alţii la fel,

Au suferit şi au ţipat,

Dar eu l-am căutat pe Dumnezeu

Şi mi-a răspuns.

Piciorele alunecau ca pe gheaţă,

Mâinile se ploconeau pe lângă trup,

Iar minte se îmbâcsise de fum.

Spre ziuă mă trezeam

Plin de sudoare

Şi mi se părea  că nu mai prind zorii.

Dar când strigă un nefericit,

El aude,

Îngerii o iau la goană spre bietul apăsat,

Se înghesuie să-i vină-n ajutor

Şi-l scot din primejdie

Cum iese dopul din sticla

Îmbuteliată de meşteri.

Nenorocirea vine

Chiar şi în ograda

Ce nu-şi cunoaşte vina,

Dar din ghearele morţii scapă

Doar cei ce-şi pun speranţa

În el.