Colind prin cimitirul înverzit
Cu aburi calzi şi cu bătrâne rane,
Doar ciorile mai turbură odihna
Clapetuind defectele piane.
Nici urmă de vreun nume brancovan,
Cum a descoperit frumosul Radu Stanca,
Eu sunt bolnav de multă bogăţie
Şi-aş odihni, dar e stricată banca.
Stricată e şi vremea, ceasul şui,
Arată ore dintr-o altă eră
Pentru copii abia născuţi
Şi blestemaţi să zbenguie în seră.
Noroc cu gândul ce-l păstrai ferit
În colţ ascuns, de nimeni regăsit,
Ştiam că tu îl vei citi cândva
Şi-ai să m-aştepţi în albul infinit.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu