Împărăţia
Domnului meu e fără margini,
Moşii uriaşe se
întind
Ca norii,
Acolo nu este
pustiu
Şi deşert nu a
fost niciodată.
Popoare întregi
locuiesc
În casa lui,
Iar ograda e
plină de animale rumegătoare.
În pădurile lui
pasc cerbii fără teamă,
Iar păsările
cântă osanale
Tot timpul
anului.
Oameni mii de mii
Şi milioane de
milioane
Se plimbă pe aleile
raiului,
Iar dintre ei m-a
ales pe mine
Şi mă strigă pe
nume.
Căzusem într-o
groapă
Şi nu mai aveam
putere
Să mă ridic.
Din înaltul
cerului m-a zărit
Şi mi-a întins
mâna.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu