Vis de scriitor răsfățat

Noaptea trecută, neavând ce face, am visat.

Se făcea că la bufetul Academiei, la o masă rotundă, tovărășească, discutau una-alta domnii Patapievici, Cartarescu, Manolescu, Ștefănescu, Tismăneanu. Puțeni, dar culți!

Pe masă: măsline grecești, brânză franțuzească, țipari și fructe de mare; vodkă și felurite băuturi răcuritoare. Alifii și săpunuri cât cuprinde, ca să se spele pe mâini, probabil.

În loc de chelnerițe, serveau niște copilandri.

Mai în spate, împingându-i în prin plan, din fundalul clar obscur, recunosc anevoie pe Mihail Roller, Iosif Chișinevschi, Dumitru Popescu, Ana Pauker, Mihai Dulea, Suzana Gâdea. Stalin pe perete, Troțky la dreapta, Gorbaciov la stânga. Iliescu la pământ, dar viu.

La un moment dat, se deschide ușa și apare silueta lui Eminescu. 

Dă să intre, dar îl oprește întrebarea unuia dintre meseni (nu am deslușit bine glasul, că vorbeau toți cu accent rusesc):

-”Ce caută ăsta în literatura noastră, bă stimabililor și onorabililor, nu mai sunt criterii estetice pi astă lume?”

Și-a dat Bunul Dumnezeu și m-am trezit.

Sfat doar pentru prieteni

Să vă spun marele secret: dacă vreţi să nu uitaţi niciodată anul în care aţi intrat, propuneţi-vă un obiectiv chiar acum, iar apoi să-l urmăriţi cu îndârjire zi de zi. 

O propunere pentru premiul Nobel

Scriitorul Mihai Prepeliță este propus să primească Premiul Nobel pentru literatură. Propunerea este făcută de Academia Dacoromână. Un volum, „Dosarul Nobel” cuprinde date bio-bibliografice ale candidatului.

 Dl. Mihai Prepeliță este nu doar scriitor, ci și pictor, actor, scenarist. Este un autentic luptător pentru libertate și un demascator al dictaturii bolșevice.

Născut în 1947, în satul Bahrinești din fostul județ Rădăuț - sat tăiat în două de abuzul regimului comunist și aflat acum în Ucraina - Mihai Prepeliță a publicat peste 50 de volume în mai multe limbi, volumul ”Gulagul românesc” cuprinzând pagini ale tragismului național.

Nu știu cât de utile îi vor fi recomandările noastre, dar vă invit la un gest de solidaruitate românească, dând like!

Rugăciunea lui moș Alexa Pop.

Prietenul meu Florin Pavlovici, pe care l-am vizitat ieri, mi-a reamintit rugăciunea lui moș Alexa Pop, colegul lui din celulă de anchetă, după arestarea din 1959. Alexa Pop avea atunci 67 de ani, vârsta mea de acum, iar cu povestea lui începe excepționala carte de memorii a lui Florin Constantin Pavlovici,  „Tortura pe înțelesul tuturor”.

Rugăciunea lui moș Alexa Pop e simplă: „ Doamne, ține-mă sănătos pân-oi muri!”

Suntem bunicei. Ba, chiar buni! Pe locul întâi e „Balada lui David”.

Dragi prieteni, cu ajutorul vostru, ba chiar prin voi înșivă, Blogul „Petre Anghel” într-o singură lună a înregistrat 20.057 de accesări. Vă mulțumesc. Mergem înainte, slăvindu-ne Creatorul!

O dimineață cu soare în care am căutat ilene cosânzene minuscule

Această fotografie este făcută dimineața, la o oră de la trezire, când Soarele nu se urcase încă pe Cer...

Să nu uităm să iubim... fluturii

Portret în vară eternă

Am auzit că nu știu care Critic Literar pregătește eseul Portret etern în vară trecătoare. Sau am visat eu? Cred că e mai aproape de adevăr ultima variantă...

Gând la înnoptare

Tocmai m-am întors din curte, unde îmi căutam stelele favorite (dar şi să iau nişte lemne pentru şemineu, de ce să nu spun adevărul...). Nişte nemernici de zmei au profitat de faptul că vă scriam poezii şi au furat Luna şi stelele. Abia aştept să apară zorile şi cu Lumina de partea mea. mă voi bate cu toate forţele văzute şi nevăzute. 

Să ştiţi că voi conta şi pe ajutorul vostru, deşi voi avea şi un Greucean alături. Visaţi frumos, prieteni!

Iar e bine la ţară!

A învins Sorele norii, ca de obicei, acum domină înălţimile din jur, îmbăindu-le într-un sirop din cafea diluată cu lapte şi miere de albine. Abia scăpate de brumă, frunzele ameţite mişcă năsucul si deschid zâmbete discrete. Mi-ar fi părut rău să mor azi-dimineaţă pe ceaţă... Acum cu atât mai mult, deci mai astept! Vă sfătuiesc să faceţi acelaşi lucru, nici caii nu mor când vor câinii. Mi s-a încălzit spinarea de la sobă, iar de la lumina de afară mi s-au albăstrit ochii. O vecină a scăpat de un tratament costisitor şi enervant. Domnul fie lăudat!

Seara de noiembrie

Deşi e frig, cu puţin sub zero grade, am făcut o plimbare până la izvoraşul meu din vale şi am constatat cu bucurie că el nu se sinchiseşte şi curge alene. Deasupra, un cer uniform şi-a agăţat infinite candelabre a căror lumină tremură armonios.
De dragul stelelor, îmi pun şmechereşte şapca pe cap şi ies să mai admir o clipă seninul cerului. Mă gândesc la prietenii mei de pe f.b. şi la persoanele în suferinţă. Domnul Bun să ne ocrotească pe toţi!