Până la prânz mai au putere
Să se cheme prin sunete descrete,
Cum hoţii folosesc secretele
Să înconjoare prada.
Cerul părea de dimineaţă
O imensă câmpie albastră,
De parcă menta ar fi dat în floare
Iar tu interpretai
Pe plajă boleroul.
Iar se giugiulesc vrăbiile,
Ca pe vreme când fugeam la scăldat,
Iar ele se drăgosteau în ţărână
Şi nu fugeau
De sub copitele cailor.
Până la prânz
Voi scrie un poem
Despre iubirea
Care
Aduce răcoare,
Stropi de rouă
Peste sufletul în dogoare.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu