Pagini

luni, 16 septembrie 2013

Mirare


Cum alunecă timpul
Când se întâlneşte iubirea
Cu păcatul,
De parcă noaptea ar fi legată
Cu funii de foc.

Cum curg apele
Pe sânul fercioarelor
Când ies din râu,
Aşa se topeşte ceara
Când strigi
Cu disperare
Să apară zorii.

M-am ascuns într-un ungher
Cunoscut doar de căţelul pământului
Şi am auzit creionul Eminului
Dersenând cercuri
Pe bolta cerească.

Ah, dragostea,
Plânsul îngerilor căzuţi.




sâmbătă, 14 septembrie 2013

Melancolii lunatice

 Mă rătăcisem sub Lună,
Beat de aşteptare
Şi n-am vrut să încerc alt drum
După legea care pe care.

Raţe sălbatice spărgeau
Cu aripe ude văzduhul,
Erau gălăgioase ca bârfele
Şi gustoase de li s-a dus buhul

Că ar fi nişte gâşte mai mici,
Dar fără faimă ca Penelopa
Iar când au intrat barbarii în Roma
N-au fost în stare să  strige hopa.

Hai să n-o mai ascund după plop,
Simţeam luna pe frunte coroană,
Dar eram atât de obosit
Că mă îngreunase ca o rană.

Când am ajuns întreg în cerdac
M-am aşezat la masă şi ţi-am scris.
Chiar e o mare dilemă:
Ce fac eu fără tine-n paradis. 

Ploaie de vară


La început a fost lumina,
Fulgerul scăpărase departe,
Infinit de departe.

Am numărat în gând
Şi abia după un veac de secunde
S-a auzit tunetul.

Ploaia dansa pe acoperiş,
Copacii se aplecau în rugăciune,
Păsărilor le tremura sufletul
Îngrijorate de soarta cuibului.

Tu te-ai ascuns
Sub bratul meu
Şi m-am curentat.



vineri, 13 septembrie 2013

Psalmul una sută doi


Domnule.
Lasă strigătul meu
Să ajungă până la tine,
Când am necazuri
Lasă deschisă urechea ta.

Ştiu că oricum auzi
Şi vezi,
Că dinainte ştii totul,
Dar e o zi grea pentru mine,
Asemeni celei de ieri:
Trece timpul ca iarba,
Dispare ca fumul,
Mă lasă memoria.

Ca pasărea de pe acoperiş
Dorm cu teamă,
Iar duşmanii îmi dau ocol
Şi pun laţuri cuvintelor mele
Fericiţi isterici că mă vor prinde.

Tu eşti acelaş
Dinaintea începuturilor,
Iar iubirea ta nu are margini
Cum nu se poate opri din mers
Infinitul.


miercuri, 11 septembrie 2013

Câte nevoi atâtea daruri


Vindecă-mi picioarele, domnule,
Nu ca să alerg prin livezi,
Nici să câştig la întreceri
Printre iezi.

Vindecă-mi ochii bolnavi,
Obosiţi ca asinul săracului
Să nu  mă aleg în cădere
Cu vreun cucui.

Aş avea nevoie şi de ceva putere
Să strâng condiul între degete
Şi gîndul în noapte să fulgere,
Nu să pregete.

Dacă păstrezi pentru aleşi
Minănăţie de daruri şi har,
Mă mulţumesc de-mi pui deoparte
Doar un pahar

Iar din lumina de la fereastră
Prin care se strecoară talanţii,
Dă-mi, domnule, cât să dau

Şi la alţii.

Amintiri, parcă, despre iubita


Pe atunci cerul era neted
Ca un ocean îngheţat,
Eu îţi cântam lerui-ler,
Regele îşi luase tristeţea de braţ.

Unde să plec când totul e zid,
Zisese poetul pierdut între strofe,
Privind la iubita nesigur de tristă
Care cocheta fără stofe.

Nici chiar o cămaşă subţire
Nu mai avea, dar se dăruise
Unui poet cu vagi certitudini
Care se tot mira pare-mi-se.

De atunci privesc înspre stele -
Nu mai sunt răzleţe sau reci,
Ah sânii Elenei din Troia,

Rotunzi ca bobul din teci.

marți, 10 septembrie 2013

Logodnă cu nebuni


Luna astă seară era balerină
Dansa în picior într-un copac,
Am urcat până la ea şi i-am spus
Copilă blondă, hai în cerdac.

N-a vrut să intre şi a zâmbit
Cu ironie şi fumuri de astru,
Cerul întreg s-a pus pe râs
De parc-ar fi văzut un cal albastru.

N-am reuşit să dorm toată noaptea,
Plângeam ca pruncul cu un ochi deschis
Până am auzit un glas la fereastră
Care-mi cerea credinţă în vis.

Spre ziua s-a întâmplat nepututul,
De parcă mi-aş fi ieşit din minţi:
Luna stătea pe loitra de car
Iar stelele ne credeau logodiţi.

Nună mare era Steaua polară,
Iar nun chiar domnul Luceafăr.
După aşa năstruşnic noroc
Nu te mira că n-am rămas teafăr.

Norocul Sulamita


Ce tânără era Sulamita
Când trecea pe sub meri,
Doar eu n-o putea dezmierda
Blestemaţi să fim veri.

Un ins s-a lăudat c-a văzut-o
Dezbrăcată cum e floarea de soc,
L-am urât cum urăsc acum moartea
Şi-i doream să nu aibă noroc.

Altul a dansat-o până la ziuă
Fericit ca-ntr-un viu paradis
Am întrebat-o de-i aşa chiar pe ea -
A zâmbit, dar nu s-a dezis.

Am pus-o să-mi arate cum a fost
Şi să recunoască despicat,
După primul pas s-a roşit
Şi apoi voit s-a-mpiedicat.

A căzut peste mine şi m-a strivit,
Norii se zbenguiau de parcă erau beţi,
Încercam să ies din strânsoare
Dar ea găsise un colţ la pereţi.

Nu-ţi dau drumul, mi-a zis,
Şi mă privea de parc-aş fi gâde.
M-a muşcat şi mi-a şoptit la ureche:
Mi-a spus mama că nu suntem rude.

De atunci văd şi eu că nu semănăm,
Ea are pe frunte o albă coroană,
Are strămoşii în Canaan,
Iar eu sunt ca Isac fără blană.



De la Psalmul 68


Când ridică Dumnezeu un deget,
Fug
Ca potârnichiile
Cei care îndrăzneau să ridice glasul
Iar din ei rămâne doar locul fumului
Şi bogăţia ceţii.
Gol, goluţ, goliciune, golănie.
Deşert, deşertăciunie.

În ăst timp
Cel ascultător şi curat
Dansează de bucurie,
Inima tresaltă.
Gândul zburdă:
Ied pe câmie verde cu mamă dolofană.

Domnul meu e tatăl orfanilor,
El păzeşte văduvele,
Are grijă de cei jecmăniţi,
De cei căzuţi în război
Şi prinşi de duşmani.

Nu-mi rămâne decât
Să-l vorbesc de bine
Pe cel ce-mi e
Mântuire.



luni, 9 septembrie 2013

Cum se colorează genele


Vine întâi o boare,
Cum simte adolescenta caldura în nări
Şi tânărul aude nechezatul depărtării
Şi al despărţirii de tată.

Stelele sclipesc alunecând
Peste mările lumilor,
Doar tu eşti nemişcată
Şi rămâi ascunsă
În colţul pierdut al memoriei.

Do, mi sol, do,
Dor de plecare
Are căutare
Repede vino
In sau borangic.

Pic, pic!
Nu sunt lacreme,
Chem privirea ta
Să mă acopere,
Cum mama întindea cearşaful
Peste trupul meu de ied,
Viitor aed,
Şi mi se colorau genele.






miercuri, 4 septembrie 2013

Te-am văzut păşind prin iarbă


Te-am văzut păşind prin iarbă,
Erai falnică regină
Am uitat de am vreo treabă
Şi-am plecat să cat răşină

Foc aveam ascuns în piept,
Că am scăpărat o stea
Tot vrând viaţa să-mi îndrept
Şi să nu dau de belea

Dar tu ţineai capul sus,
Te făceai că un mă vezi
Sânii-ţi zburdau ca un fus
Sau ca iezii prin livezi.

Aş fi vrut să te împiedici,
Şi să aluneci  uşor
Ca să văd ce ai să zici
De te-oi prinde de picior.

De picior şi de mijloc
Pân-om vedea stele verzi
Să te mint că totu-i joc
Şi să te conving să crezi

Că din doi apare unu
Făr-să trişăm adunarea,
Eu să mă-nfoi ca păunu
Până-ţi desenez cărarea

E un drum cu flori de tei
Presărate drept covor.
Nu mai râde, ştiu ce vrei -
Patu-l găseşte în pridvor.


Incantaţie


Ce s-ar vede
De ai crede,
Ce s-ar spune
Printre rune
Când căderea
Nu-ţi e vrerea.

Ce-aş vorbi
De n-aş orbi
Când lumina
Scoate vina
Pe la colţ
Şi cazi la sorţ.

Ce să-ţi spun,
Viaţă de fum,
Cui să plâng
Pe umăr stâng.
Şi-atunci gem
Cu suflet ghem.

Vino, mamă,
Sunt la vamă,
Vino tată
Şi mă scapă,
Şi tu duh,
Fă-mă văzduh.

marți, 3 septembrie 2013

Măr de septembrie


Pătrunde galbenul în fereastră
Ca nerăbdarea în adolescenţi
Când răsare luna
Şi nimeni nu deschide inima.

Cât de mult o fi privit
Eva un măr
De i s-a întunecat mintea
Şi a avut vedenii.

Eu însumi am mers pe sârmă
Între nepăsare şi păcat
Până am văzut cercul
Perfecţiunii
Sub bluza unei prinţese.

Mi se umple gura de apă,
Cerul devine din ce în ce mai albastru,
Şarpele vorbeşte în simboluri
Şi raiul ia forma femeii.

Trezeşte-mă şi învaţă-mă
Să desluşesc cum îşi aleg albinele mierea.

Lânga mine, Newton neadormit,
Se rostogolesc mere spre
Apa Sâmbetei.

E septembrie
Şi se aud cucuvele în câmpul deschis.
Nu moare nimeni,
Doare se naşte o fiică
A înţelepciunii.



Psalmul Una suta unu


Dispreţuiesc faptele ticăloşilor
Şi nu le voi lua exemplu,
Chiar dacă unii îi invidiază
Când îi văd lăudându-se.

Inima cu două feţe
Se va depărta de mine
Şi nu voi face cunoştinţă cu oameni răi.

Lângă mine nu vor sta îngâmfaţii,
Iar bârfitorii vor fi trimişi la plimbare
Printre mărăcini.

Îi voi căuta pe credincioşii
Din ţară şi mi-i voi face vecini.

Zi de zi voi spune celor buni
Că sunt buni
Iar pe ticăloşi îi voi însemna

Cu fierul uitării.

luni, 2 septembrie 2013

Senin de septembrie


Doar au apărut zorile
Şi am uitat ploaia
Care pătrundea prin acoperiş
Şi-mi uda
Cămaşa de mire.

Nici nu am deschis bine
Ochii
Şi printre gene
Se desena măreţia
Creatorului.

Tu erai ca o icoană:
Subţire
Palidă
Hotărâtă
Tristă
Şi spuneai poveşti
Despre cum va fi ce este.

Eu mă sprijineam într-un cot,
Singurul punct fix în univers
În afara credinţei.


Căutam ritmul unui vers.

miercuri, 28 august 2013

De la Psalmul 23


Ce fericire simt
Că sunt oaie
(şi la fel de aş fi ţap sau berbec),
Important este Păstorul,
Care se îngrijeşte
De hrană specială.

Dar nu doar de hrană este vorba
Şi nici de locurile ce le văd,
Mă sfătuieşte ca un tată bun
Şi îmi arată drumul clar
Al zilei şi al nopţii.

Mai presus de toţi
Zei adevăraţi sau închipuiţi,
Sfinţi sau cititori în semne,
El are o soluţie
Şi de ajung prin valea umbrei morţii.

Nici moartea nu e moarte lângă el,
Ci doar o spaimă,
Film la un cinema cu role şterse.

M-a certat uneori,
Dar toiagul şi nuiaua lui erau
Îndreptar,
O mângâiere de mamă.

Eram supărat odată
Şi negru ca funinginea
Din pricina duşmanilor mei
Care cleveteau şi mi-au întins curse.

Când m-am uitat mai atent,
Domnul îmi aranjase un banchet
Chiar în faţa lor,
Să se vadă limpede
Cine mă iubeşte.


marți, 27 august 2013

Nedumeriri tardive


Iar plouă cu iubiri prin oraş,
Frunzele au ieşit la plimbare,
Noaptea se ia la ceartă cu ziua
Şi nu vom şti care întrece pe care.

Dar nici calul scăpat din căpăstru
Nu mănâncă tot timpul jăratec,
Ah, ochii aceia curaţi ai iubitei
Care-au făcut din piatră zănatec.

Aş mai plânge odată pe umăr
Doar ca să simt mângâiere,
Cum doreşte pământul deşertului
Să se întoarcă la fostele ere.

Şi iar mă aplec peste tine ca luna
Care survolează timidă pădurea.
Răspunde-mi, iubito, prin semne,
De ce despărţirea părea piază rea

Şi de ce au secat apele în fântâni,
Cum dispare iubirea din lege,
Şi care era izvorul tristeţei
Încât Hamlet nu mai e rege.



Aproape furtună


Cad stropii pe acoperiş
Cum nucile în iarbă-şi cată loc,
Mai vino iarăşi pe furiş,
Jarul n-apare fără foc.

Vei fi scânteia care joacă
Spre cer cât ochii vor cuprinde
Cearşaful de sub mine-i leoarcă
L-aş dărui, dar un l-aş vinde.

Ţi-ar sta mai bine la fereastră
Visând la vremi cu soare veşnic
Şi regretând că nu eşti castă,
Când eu rânjesc, cocoş netrebnic.

Iubito, stai şi-ascultă ploaia,
Nu-i vremea încă de oftat,
Nu mai citi, dă iute foia,
Câştigă-ţi locul de pe pat.

Întinde-ţi calm cămaşa albă,
S-a terminat cătarea vană,
La gât îţi voi depune-o salbă
Şi m-oi griji să nu-ţi fac rană

Când ploaia va pătrunde-n casă
Spărgând pereţi şi nepăsare.
Nu vei afla ce urme lasă,
Timpul nedevenit uitare.







luni, 26 august 2013

Sugestii fără metafore


Nu stăruiţi, fiilor,
Asupra înălţării,
Ochiul nu vede mai presus de nori
Iar norii arată adevăruri
De-o clipă,
Durabile ca satisfacţia
După o masă bună.

Norii sunt iată-l, nu e,
Fiindcă doar El este.

Eu nu-l mai caut
În semne şi minuni,
Doar îl aştept.

Dorm liniştit.
Am aflat
Că se vor trezi şi morţii
Iar el va lumina din nou
Precum spintecă fulgerul
Văzduhul
Recompunând universul.

Aleluia,
Vino, Domnul meu,
Tocmai fac ordine,

Iar casa mea te aşteaptă.

Insomnii sub fulgere


Chiar mă gândeam, Creola,
(Nu ştiu dacă aveam un fir precis),
Dacă îţi aminteşti vreodată ora
Când o-ntâlnire s-a schimbat în vis.

Ce-i visul dacă nu sunt stele-n cer
Şi nici spre ziuă nu apare Luna.
Tu te-ai ascuns ca frica în ungher
Când vechi profeţi reamintesc furtuna.

Şi chiar a fost o mare vijile
Când am simţit din depărtare paşii,
Venei zburând, cu sâni rotunzi sub iie,
Iar eu abia suflând număram aşii.

În depărtării s-a auzit un tunet,
Aproape, chiar sub noi, mişca ecoul,
Te-ai răsucit în pas de menuet.
Nu mai ştiam de-s mort ori vine noul.


Majestatea mea


Călătorul mort ieri
Astăzi suferă de neclinintire:
Soarele a alungat norii,
Pământul râde precum pruncii
Sătui.

Imi vine să glumesc.
Sub săgeţi
Încărcate cu binecuvântări,
Din multe şi bogate zile
Tata mi-a împletit o coroană.

Ce cărare spre cer
A deschis fiul
Din cuvintele batjocoritoare
Săpate pe un lemn noduros.

Rege de iudei,
Rege de neamuri,
Rege de păgâni.


Regele meu.

sâmbătă, 24 august 2013

Tablou cu infinite culori


Aha, a mai apucat să spună
Veveriţa,
Sărind din vârful unui brad.

Cu gând de sinucidere se aruncase,
Dar tocmai trecea pe apă
Un nufăr
(Sau poate umbra lui creştea
Ca aluatul:
Prea încet pentru o gură flămândă).

Nici-un ah nu a mai apucat
Să scoată pufoasa
Şi s-a prins de prima creangă ieşită în cale.

Ochii uitaseră să se sperie,
Luceau jucăuş ca o ploaie
De stele căzătoare.

De atunci,
Stau prins între cer
Şi pământ,
Mă leagăn ca unu
Îmtre zero
Şi plus infinit.

Dau cu tifla infernului
Si admir
Culoarea curcubeului.

Eu lui
Dărui

Saltul meu printre neputinţe.

De dor de noapte liniştită



Te-am văzut în oglinda Lunii,
Erai ca un ghiocel desfrunzit
Şi proaspăt logodit cu lumina,
Doar zâmbetul te transformase-n fiinţă.

Semănai cu Ileana din poveşti,
Albă ca sufletul unui copil,
Păcatele nu trecuseră pe uliţa ta
Şi luminai.

Vino, mi-ai zis,
Şi-abia ţi-am deslujit glasul.
Era ca un cântec de sirenă neucigătoare.

Şi urc pe razele timpului

Ca o cărăruie a nemuririi.

sâmbătă, 17 august 2013

Mirare



Cum aluneca genele spre tristeţe
După un psalm înălţător,
Aşa se uimeste gandul meu
În faţa stelelelor sclipitoare.

Şi ce abur îmbătător
Zboară din dealuri după ploaie,
De parcă toţi locuitorii
Pământului
Ar ridica altare
Şi ar aduce jertfe întâii miei.

Am văzut o bătrână căutând bănuţi
Într-o basma veche
Şi, dăruindu-i,
I-am invidiat sinceritaea.
Ii străluceau ochii de credinţă.
Prin geamul murdar
Pătrundea lumina albă
Ca lâna lui Ghedeon.

Lână spălată

În anii aşteptării.

Mirare




Cum aluneca genele spre tristeţe
După un psalm înălţător,
Aşa se uimeşte gândul meu
În faţa stelelelor sclipitoare.

Şi ce abur îmbătător
Se ridică din dealuri după ploaie,
De parcă toţi locuitorii
Pământului
Ar ridica altare
Şi ar aduce jertfe întâii miei.

Am văzut o bătrână căutând bănuţi
Într-o basma veche
Şi, dăruindu-i,
I-am invidiat sinceritatea.

Ii străluceau ochii de credinţă.
Prin geamul murdar
Pătrundea lumina albă
Ca lâna lui Ghedeon.

Lână spălată

În anii aşteptării.

Pastorală


Ce bine-i fără ghete în picioare
Când fiicele pământului
Gâdilă tălpile,
Iar nepoţii se strecoară printre degete
Cum miei desluşesc
Laptele mamei
Fără să mai deschidă ochii
Sau să-şi ascută mirosul.

Se aud câini în depărtare,
Câini paşnici
Nevestiori de rele.
Dinţii li s-au tocit înainte de a învăţa
Muşcătura şarpelui.

Luna creşte alene
Ca pântecul femeii
Învăţată cu născutul
Ca moara cu spart boabele porumbului.

Bate un vânt de nemişcare printre
Salcâmi,
Îngerii Domnului trec printre
Aripile
Albinelor.



duminică, 4 august 2013

Cât de departe


Cât de departe poţi fi
Dacă văd stelele
Iar până la ziuă
Le urmăresc drumul
Presărat cu negre nostalgii.

Şi de ce nu te aud,
Dacă spărtura pe care
O spintecă tocmai acum
Un aeroplan
Sub cerul cenuşiu
Îmi vâjâie-n urechi.

A fost vorba
Că n-ai să pleci
Până nu întorc
Ceasornicul
Şi nu potrivesc acele
La doisprezece fix.

E drept,
Nu hotărâsem dacă e miez de noapte
Sau jumătatea zilei.

Zarul a căzut pe întuneric
Nu se putea citi nimic
Pe vreuna din laturi.

Noroc că s-a oprit vântul
Şi te-am zărit printre stele.

Eşti tot frumoasă
Ca în rama ferestrei
De la un tren din câmpia
Care m-a tras în sus.

Pornise vertical
Şi aşa a mers
Fără să facă zgomot
Şi fără să observe careva

Că zburăm.

Pete în Soare


Bat clopotele-n deal,
Dar nu le răspunde ecoul,
Cum cerbul junghiat
Nu-şi poate anunţa turmă
Că l-a lovit trăsnetul.

Curg razele cu dulceaţă de miere,
Dulceaţă de sărut,
De uitare.

Vino, iubito,
Şi aminteşte-mi mirosul iasomiei.

Priveşte şi râzi.

Mărgăritare sunt lacrimile tale,
Creola.
Fericirea e pasărea care-ţi cântă
Pe umăr.

Să nu te miri când vezi
Pete în Soare,
Sunt doar mici reflexe ale ochilor tăi
De cărbuni.


Îţi arde pieptul,

Porumbo.

sâmbătă, 3 august 2013

Ce tânără eşti, nenuntito


Ce plete verzi ai, virgino,
Şi ce verde ţi-e faţa,
Dar nu trebuia să stai sub salcâmi
Nici ierbii să-i furi
Vreo nuanţă.

Tânără eşti,
Verzi îţi sunt paşii,
Urlă sănătatea în tine
Cum apele Dunării fac la cazane
Baie-n clăbuci.

Clăbuci, clăbuci!
Băteam apa Cilieniului în picioare
Spume să facă,
Viteaz să mă cred,
Pe mânză să-ncalec
Spre stele să zbor.

Toate s-au împlinit
Când te-am văzut
Ca pe Afrodita
În apele mării din Nord
(În vis, în vis,
Doar ştii ca la vise mă pricep
Şi nu la arat neputinţe).

Arat, arat!
Chiar şi asta am visat odată că fac
Umerii tăi, coarne de plug,
Rotile era patru genunchi.

Şi fierul,
Fierul de plug

Sabia care pătrunde. 

Ceartă cu Solomon


Pe vremuri existau stăpâni și robi
Și să nu-mi spuneți că e la fel și-acum
Solomon care era înțelept
Spunea și vorbe cu valoare de scrum.

Una era despre ce-a fost va mai fi
Dar n-a explicat că nu se poate
Să faci un cerc din colț de pătrat
Și nici să cârpești oglinzile sparte.

Și de ce-a ridicat temple străine
Doar ca să arate că deștept
Mare noroc a avut cu tătâne-său
Care s-a inchinat doar la cel drept.

Robii erau robi și stăpânii stăpâni
Romanii habar n-aveau se sunt huni
Răilor le se spunea la loc câine
Iar copiii știau de joarda de-aluni.

Mai încoace, până la mine-n odaie
Abia se știe ce-i jos și ce-i sus
Deșteptul e tratat de potaie
Iar prostul elogiat de Apus.

Noroc cu mine că  știu de la tata
O rugăciune și niște cuvinte
Și că de mă dor mațele

Nu mă voi vinde pe blidul de linte.