G. Bacovia, Nervi de toamnă

E toamnă, e foşnet, e somn... Copacii, pe stradă, oftează; E tuse, e plânset, e gol... Şi-i frig, şi burează. Amanţii, mai bolnavi, mai trişti, Pe drumuri fac gesturi ciudate - Iar frunze de veşnicul somn Cad grele, udate. Eu stau şi mă duc, şi mă-ntorc, Şi-amanţii profund mă-ntristează - Îmi vine să râd fără sens, Şi-i frig, şi burează. Flacăra, Bucureşti, an I, nr 29, 5 mai 1912, p 226 Din volumul „Plumb”, 1916